Sportul și diabetul: o combinație necesară

Ar fi grozav dacă orice articol, postare sau referire la diabet și la sport ar începe cu aceeași propoziție: „Persoanele cu diabet pot face sport în același mod și la același nivel ca oricine altcineva”. 

Drept consecință a acestei idei revoluționare, știm în prezent că persoanele cu diabet sunt încurajate să adapteze diabetul la sport, nu sportul la diabet.

Activitatea fizică are numeroase avantaje; de exemplu, menține masa osoasă, contribuie la gestionarea greutății, îmbunătățește circulația sângelui, reduce riscul de boală cardiacă și stresul pentru persoanele care suferă de diabet de tipul 1. Beneficiile sunt mai mari dacă exercițiile aerobice sunt combinate cu exerciții pentru întărirea mușchilor. Deși activitatea fizică are numeroase aspecte pozitive, este necesar să reținem că orice tip de sport trebuie să fie făcut în mod progresiv și cu ajutorul echipei dvs. de diabetologi.

Atunci când aleg un sport prin care să își mențină nivelul de activitate, persoanele cu diabet trebuie să rețină câteva aspecte esențiale. Diverse forme de sport, inclusiv nivelul de intensitate și durata, pot avea efecte diferite asupra valorilor glicemiei. De asemenea, este posibil să constatați că un anumit sport vă poate scădea sau crește glicemia. Din acest motiv, trebuie să vă măsurați frecvent valorile glicemiei și să descoperiți ce sport sau activitate fizică vi se potrivește cel mai bine. La acest complex de factori se adaugă individualitatea fiecăruia – dacă un anumit tip de activitate fizică sau un anumit sport vă scade glicemia, nu înseamnă că acest efect apare la toate persoanele cu diabet de tip 1. Prin urmare, trebuie să elaborăm strategii adaptate în mod specific pentru fiecare situație.

Recomandări pentru ajustarea terapiei cu insulină în perioadele de activitate

Utilizarea monitorizării continue a glicemiei drept instrument în perioadele de activitate

Valorile crescute și scăzute ale glicemiei pot pune probleme îndeosebi înainte de a desfășura activitate fizică și sport, în timpul acestora și după. Utilizarea unui sistem de monitorizare continuă a glicemiei (CGM) poate contribui semnificativ la gestionarea acestor situații, oferindu-vă o imagine exactă a modului în care evoluează valorile glucozei măsurate cu senzorul (GS) în timpul activității. Înarmat cu aceste informații, vă este mult mai ușor să vedeți în ce momente aveți nevoie de un consum mai mare sau mai mic de insulină și/sau carbohidrați.

În plus, sistemele CGM vă pot alerta când valorile GS scad sau cresc rapid. Pe baza acestor informații, puteți lua rapid măsurile corecte pentru a rezolva o potențială problemă care v-ar putea diminua performanțele.

Pompele de insulină cu sisteme CGM merg chiar mai departe, oprind sau reducând administrarea insulinei atunci când detectează că valorile GS scad sub un anumit nivel. Acest lucru reduce riscul, frecvența și numărul episoadelor de hipoglicemie.

Utilizarea ghidului RECORD în perioadele de activitate

Următoarele recomandări au fost preluate din ghidul RECORD, propus de Societatea de Endocrinologie și Nutriție din Spania (Spanish Society of Endocrinology and Nutrition, SEEN).²

În cazul persoanelor care își tratează diabetul cu insulină, poate fi necesar să își ajusteze cantitatea de insulină când depun activitate fizică. Cea mai bună abordare pentru identificarea cantității de insulină care trebuie ajustată se bazează pe rezultatele obținute cu sistemul de monitorizare a glicemiei înainte și după activitatea fizică și chiar în timpul acesteia. Așadar, monitorizarea inițială este principalul aspect. Modificările care vor fi făcute pot fi următoarele:

• La pacienții tratați cu doze multiple, dacă activitatea fizică este făcută înainte de mese (micul-dejun, prânz și cină), în general nu sunt necesare modificări, deoarece nivelul de insulină este scăzut, sau este necesar un mic supliment înainte de activitatea fizică, de exemplu 10 g de carbohidrați.
• Pe de altă parte, dacă activitatea fizică se realizează după masă (în interval de 4 ore de la administrarea insulinei cu acțiune rapidă sau în interval de 2 ore în cazul analogilor insulinei cu acțiune rapidă), doza de insulină anterioară trebuie să fie redusă cu aproximativ o treime sau trebuie să se administreze un supliment (10-20 g de carbohidrați pentru fiecare 30 de minute de activitate fizică).
• La pacienții tratați cu două doze de insulină cu acțiune intermediară, cu sau fără insulină cu acțiune rapidă, dacă activitatea fizică se realizează pe stomacul gol sau înainte de cină, este posibil să nu fie necesare modificări sau poate fi suficient un mic supliment de carbohidrați.
• Dacă activitatea fizică se realizează dimineața sau după cină, doza de insulină cu acțiune rapidă de dinaintea activității fizice trebuie să fie redusă cu o treime, sau trebuie să se ia un supliment de carbohidrați dacă se administrează numai insulină cu acțiune intermediară.
• În fine, dacă activitatea fizică se realizează după-amiaza, trebuie să consumați 10-20 g de carbohidrați pentru fiecare 30 de minute de activitate fizică (de exemplu, o gustare mai substanțială) sau, deși este o operațiune mai complexă, scădeți doza de insulină cu acțiune intermediară dimineața cu 15-25% și creșteți doza de insulină cu acțiune rapidă cu 10-15%.

Pe scurt, practicarea unui sport sau a activității fizice este esențială pentru persoanele cu diabet, indiferent de vârstă sau de tipul de diabet. Totuși, programul de sport sau de activitate fizică trebuie să fie discutat, creat și monitorizat împreună cu echipa dvs. de diabetologi.

Bibliografie

1. American Diabetes Association. Standards of Medical Care in Diabetes-2016 Abridged for Primary Care Providers. Clin Diabetes. 2016;34(1):3-21.
2. Gargallo-Fernández M, et al. Recomendaciones clínicas para la práctica del deporte en pacientes con diabetes mellitus (Guía RECORD). Grupo de Trabajo de Diabetes Mellitus de la Sociedad Española de Endocrinología y Nutrición (SEEN). Endocrinol Nutr. 2015;62(6):73-93.