Arta de a crește un copil cu diabet de tip 1

Nimeni n-a spus vreodată că e ușor să fii părinte. Dacă ești părintele unui copil diagnosticat cu diabet de tip 1, indiferent de vârsta acestuia, lucrurile devin și mai dificile. Totuși, nu sunteți singuri: se estimează că incidența anuală globală a diabetului de tip 1 nou diagnosticat la persoane cu vârsta sub 20 de ani este de aproape 129 000.¹ Un calcul simplu arată că asta înseamnă că aproximativ 258 000 de părinți se trezesc deodată că au un copil (sau adult tânăr) cu diabet de tip 1. Deși nu există reguli oficiale despre cum să crești un copil cu diabet de tip 1 (ar fi util chiar și un manual cuprinzător despre creșterea copiilor în general), există câteva lucruri care v-ar putea face viața mai ușoară.

5 sfaturi pentru creșterea unui copil cu diabet de tip 1

1. Dacă vă temeți de apariția unui episod de hipoglicemie în timpul nopții (sau oricând).

Numeroși părinți se tem că viața copilului ar putea fi pusă în pericol de un episod de hipoglicemie survenit în absența părinților.² Ca să nu trebuiască să vă țineți peste tot după copil și să dormiți cu el în pat (copilul dvs. adolescent ar putea să protesteze la așa ceva), tehnologia pentru diabet poate servi drept înger păzitor. Numeroase pompe de insulină și sisteme de monitorizare continuă a glicemiei (CGM) au o funcție de suspendare automată a insulinei (hiperlink) dacă detectează că va scădea glicemia. Unele sisteme CGM vă pot permite chiar să monitorizați de la distanță, cu ajutorul unui smartphone compatibil.

2. Când copilul nu mai vrea să se înțepe în deget.

Nici adulților nu le convine să se înțepe în deget de câteva ori pe zi, cum să nu-l înțelegi? Dacă înțepăturile în deget îi provoacă prea multă suferință copilului, ar fi momentul să vă gândiți la CGM. Chiar dacă și pentru CGM este necesară uneori câte o înțepătură în deget, un avantaj suplimentar semnificativ este faptul că monitorul oferă informații în timp real și tendințe privind valorile glicemiei. În plus, utilizarea CGM a fost asociată cu măsurători mai bune ale HbA1c.³

3. Dacă aveți un copil mofturos la mâncare

Poate fi dificil să vă transformați peste noapte în expert în numărarea carbohidraților, mai ales dacă copilul are preferințe alimentare foarte clare (și uneori foarte ciudate). Există diverse păreri în ce privește abordarea mofturilor la mâncare, dar puteți încerca un sistem de recompense pentru mâncat tot sau puteți să îi oferiți copilului două opțiuni de mâncare (sănătoasă) din care să-și aleagă, ca să simtă că deține controlul. În cazul unui copil mai mare, puteți face apel la rațiune și îi puteți explica de ce este important să mănânce mese regulate, care includ o cantitate echilibrată de carbohidrați, care să îl ajute să crească și să îi asigure energia pentru zilele pline de activitate

4. Dacă vă faceți griji pentru copilul aflat la creșă/grădiniță/școală.

Faptul că nu aveți copilul cu dvs. poate fi o sursă de stres, în special dacă are diabet de tip 1. Poate fi greu să îți lași copilul în grija altcuiva, fapt care amplifică adesea senzația de lipsă de libertate.² Nu vă temeți să apărați interesele copilului, și asigurați-vă că educatorii și supraveghetorii știu foarte bine ce înseamnă îngrijirea unui copil cu diabet de tip 1. Puteți să organizați o întâlnire cu personalul didactic, ca să explicați unele dintre acțiunile de auto-îngrijire pentru diabet pe care poate fi necesar să la facă în clasă copilul, sau să explicați cum să recunoască și să trateze un episod de hipoglicemie.

5. Când copilul nu vrea să respecte tratamentul.

În termeni medicali, acest refuz se numește „lipsă de aderență la tratament”. Se poate manifesta în multe moduri: refuzul de a lua insulina, evitarea testelor de glicemie, și ignorarea deliberată a obiceiurilor care țin de un stil de viață sănătos, de exemplu regimul alimentar sau exercițiile fizice. În funcție de vârsta și de temperamentul copilului, această dificultate poate lua forme diferite pentru fiecare părinte. Totuși, studiile au demonstrat că o atitudine responsabilă a părintelui se asociază cu o mai bună aderență la tratament. Adică trebuie să îi oferiți copilului sprijin, căldură și dragoste, chiar dacă vă pune răbdarea la încercare. Această abordare se deosebește de metoda controlului psihologic, în care părintele recurge la manipulare, presiuni și refuzul afecțiunii. Aceste tehnici de creștere a copilului se asociază constant cu o aderență mai scăzută la recomandările de tratament.4 Încercați să înțelegeți ce îl deranjează pe copil: tratamentul este dureros? Copilul se teme de ce cred alte persoane despre el? Pur și simplu nu își dă seama cât de gravă este nerespectarea tratamentului? Înțelegerea cauzelor primare vă poate ajuta să găsiți soluții împreună.

Considerații finale

Stresul și suferința părinților sunt reacții frecvente atunci când copilul este diagnosticat cu diabet de tip 1.² Este important să aveți grijă și de sănătatea dvs. emoțională, și nu doar ca să puteți fi alături de copil când are nevoie de dvs. Echipa medicală care se ocupă de diabetul copilului dvs. vă poate recomanda un grup de sprijin pentru părinți aflați în situații asemănătoare. Nu uitați că a fi părinte este o artă în continuă schimbare. Câtă vreme faceți tot ce puteți pentru copil, nu și-ar putea dori un părinte mai bun.

Referințe bibliografice

1. Patterson C, Karuranga S, Salpea P, et al. Worldwide estimates of incidence, prevalence and mortality of type 1 diabetes in children and adolescents: Results from the International Diabetes Federaion Diabetes Atlas, 9^th edition. Diabetes Research and Clinical Practice. 2019. 157;107842
2. Iversen AS, Graue M, Haugstvedt A, Råheim M. Being mothers and fathers of a child with type 1 diabetes aged 1 to 7 years: a phenomenological study of parents' experiences. Int J Qual Stud Health Well-being. 2018;13(1):1487758.
3. Addala A, Maahs DM, Scheinker D, Chertow S, Leverenz B, Prahalad P. Uninterrupted continuous glucose monitoring access is associated with a decrease in HbA1c in youth with type 1 diabetes and public insurance. Pediatr Diabetes. 2020; 21: 1301– 1309.
4. Goethals E, Oris M, Soenens B, et al. Parenting and Treatment Adherence in Type 1 Diabetes Throughout Adolescence and Emerging Adulthood. J Ped Psychol. 2017;42(9):922-932.